Psihanaliza | Debut

Uitarea este motivată de producerea
unui sentiment neplăcut?

de Cocean Octavian

În accepţiunea acestei idei voi încerca să explic producerea unui act ratat constatat la mine. Într-o seară de duminica, pe cînd eram absorbit de lectura lui Freud, mi-a fulgerat prin minte că trebuia să mă uit in Mersul trenurilor pentru a şti la ce oră aveam tren spre Bucureşti în vederea plecării mele la facultate. M-am ridicat de la birou şi îndreptîndu-mă spre biblioteca de la pat am luat un CD şi l-am introdus în combină. Am început să ascult muzica fără să realizez că de fapt scopul iniţial era să mă uit la ora plecării trenului.

După un timp, aducîndu-mi aminte că nu aflasem ceea ce căutam , am realizat şi explicaţia acestui act ratat.

Trebuie să menţionez că locul Mersului trenurilor se afla pe aceleaşi rafturi cu CD-urile mele. Conştientul meu vroia ca să uit de această plecare - dacă s-ar putea ea să nu existe. Plecarea spre Capitala nu a fost niciodată motivată de sentimente de bucurie, ci de unul de constrîngere a fiinţei mele. Trebuia să mă duc să locuiesc în cameră împreună cu alţi doi colegi, ceea ce producea o mîhnire interioară.

Muzica a reprezentat întotdeauna o evadare din cotidian şi puteam să-mi construiesc imaginile, dorinţele idealice pe care nu le puteam reprezenta în exterior. Iată cum vroind să uit de plecarea mea am ales ca soluţie de compromis o creare de plăcută de visare prin intermediul muzicii.

<= Înapoi la acte ratate
<= Înapoi la metode psihanalitice