) Ea se baza pe credința lui Freud în
determinismul psihic. În virtutea acestei viziuni, activitatea noastră psihică nu este subordonată liberului arbitru. Tot ceea ce produce mintea noastră are o rădăcină inconștientă la care putem ajunge cu ajutorul
asociațiilor libere, după modelul "toate drumurile duc la Roma".
Teoria determinismului psihic este amplu dezbătută în lucrarea lui Freud "Psihopatologia vieții cotidiene". Tot acolo găsim foarte
multe exemple de asociații legate de diferite acte ratate și simptomatice, dovedindu-se astfel că și actele psihice involuntare sînt determinate de cauze determinate.
Revenind la
asociațiile libere, trebuie să spunem că această metodă constituie esența psihanalizei terapeutice. Procedeul este următorul:
Pacientul, întins pe canapea (condiție care impune o anumită stare de
relaxare), vorbește liber despre orice îi trece prin minte, fără a căuta ceva anume, un subiect sau o temă prealabile. Fluxul gîndurilor este lăsat liber și urmărit fără nici o intervenției voluntară. Important este
ca mintea critică să nu intervină pentru a cenzura gîndurile spontane.
Avem într-adevăr tendința de a ne cenzura produsele gîndirii pornind de la diferite criterii: morale, etice, narcisice, culturale,
spirituale. Metoda asociațiilor libere ne cere imperios să renunțăm pentru un timp la cenzura intelectuală și să vorbim liber despre orice ne trece prin minte.
Care este rezultatul acestei vorbiri
involuntare? O analiză ulterioară a șirurilor de gînduri produse prin metoda menționată scoate la iveală evenimente și trăiri traumatice care sînt în legătură cu suferințele psihice, actuale ale pacientului. Sarcina
psihanalizei este de a scoate la suprafață aceste conținuturi morbide și a le asimila în mintea conștientă demers ce conduce la o reevaluare a conduitei practice a pacientului, a relațiilor sale cu sine și cu
lumea.
De notat că asociațiile libere sînt utilizate și în interpretarea viselor și a actelor ratate/simptomatice în psihanaliză.
--
Mai citește:
->