Psihanaliza > Cazuistica

Un caz cu o moştenire 

C azul expus în acest articol ilustrează cît se poate de bine metoda psihanalitică
şi are avantajul accesibilităţii pentru că tratamentul nu a durat mult.

de Dinu Crivăţ

Cea mai bună metodă de a deprinde tehnica psihanalitică este de a te lăsa psihanalizat. Ca şi la înot, nu ştii nimic dacă te  rezumi la informaţiile teoretice, dacă nu ai îndrăzneala să plonjezi  în apă, ca să vezi ce şi cum...
Cînd prezentăm publicului  neiniţiat cazuri  psihanalizate, oricît am simplifica, trebuie  avut în vedere că numai elocinţa nu poate înlocui experienţa vie a  autoanalizei. Cititorii vor înţelege, desigur, acest impediment.
Un exemplu de psihanaliză reuşită  într-un timp record ne  va familiariza oarecum cu tehnica psihanalitică. Vor urma alte şi  alte ilustrări, fără pretenţia de a epuiza subiectul...

În  cazul nostru este vorba de o doamnă, să-i zicem Amelia, de  vreo  35 de ani, măritată, mamă a unui copil de 10 ani, lucrînd  ca funcţionară la o firmă  importantă din Capitală. Femeia  acuza un simptom supărător: o insomnie rebelă. "Rebelă", pentru că  rezista la orice  tratament convenţional. "Noapte de  noapte,  zice ea, fac eforturi disperate să dorm". Nu izbuteşte  decît spre dimineaţă, cînd adoarme practic epuizată.
La insomnie  se mai adaugă o stare ciudată de  frămîntare, de nelinişte, pe  care  psihanaliza o numeşte anxietate. Întreb:
-Ce vă evocă  această stare?
-Ceva ca o aşteptare; parcă aştept ceva şi nu ştiu  ce...
-Încercaţi să vă amintiţi o situaţie în care aţi mai trăit  aşa ceva, insist.
-Poate la examene, cînd eram la şcoală?! Sau,  mai repede, în ajunul Crăciunului cînd îl aşteptam pe Moş Crăciun.  Sau, de ce nu, cînd  programam o excursie sau  o  festivitate şi număram cu nerăbdare clipele care au mai  rămas?!...
-Aveţi probleme la serviciu, întreb, teste, examene de  grad, chestii de genul ăsta?
-Nu, răspunse fără ezitare, nimic  deosebit...
Întreb despre situaţia materială a Ameliei. Aflu că  cîştigă binişor, şi ea şi soţul, suficient ca să ducă o viaţă  decentă. Loc ar mai fi pentru ceva bani în plus.  "Ştiţi cum e,  adaugă, din cît ai tot ai mai avea".
Meditez asupra asociaţiilor  de idei pe care Amelia le-a oferit pentru starea de anxietate.  Examene, Crăciunul, Moş Crăciun , festivităţi în   familie, cu prieteni, etc. Anxietatea este, evident, o stare de  nerăbdare ca atunci cînd aştepţi un eveniment extrem de important,  pe care ţi-l doreşti din plin. Dar care să fie acest   eveniment? Mai adaug insomnia  care sugerează şi ea aceleaşi  trăiri intense imposibil de stăpînit. Insomnia şi anxietatea îşi dau  mîna. Ambele indică o  puternică concentrare a emoţiilor  noastre într-o anumită direcţie de la care aşteptăm  multe...

Adeseori, psihanalistul are momente de clarviziune, mai  precis:  sentimentul că ştie despre ce este vorba într-un  anumit caz. Este o "ştiinţă" intuitivă (o mai numim empatie ).  Această "clarviziune" ne  îndeamnă să o formulăm în cuvinte şi,  evident, să adresăm pacientului întrebarea esenţială,  care  lămureşte pe loc natura afecţiunii sale. În acest caz am  întrebat:
-Aveţi cumva o rudă care trage să moară, aşteptaţi o  moştenire? Răspunsul nu a întîrziat să vină trădînd şocul Ameliei:  "Da! E vorba de  unchiul meu, mă asigură ea. E trecut de 80 şi  e putred de bogat..."
-Sînteţi moştenitoarea lui?
-Unica  moştenitoare!, precizează ea.
-Cazul dvs. e rezolvat, îi spun.  Nerăbdarea de a primi moştenirea se  face  vinovată atît  de insomnie cît şi de anxietate. Pe zi ce trece, dată fiind vîrsta  înaintată a unchiului, socotiţi că se apropie momentul mult visat  cînd veţi pune  mîna pe avere. De aici şi aşteptarea  anxioasă, şi insomnia care trădează dorinţa dvs. ca acest moment să  vină cît mai repede aşa cum odinioară, aşteptaţi cu aceeaşi  nerăbdare darurile de Crăciun...

Nota bene: Nu toate  cazurile psihanalizate sînt soluţionate de la prima şedinţă. Acesta  a fost un "caz fericit" care se produce arareori. Să reţinem însă  următorul  lucru: deşi conştientă de dorinţa ei (de a pune mîna  pe moştenire) pacienta nu putea lega acest eveniment de simptomele  ei. De aici îngrijorarea privind  propria-i sănătate. Lămurită  cu privire la sensul simptomelor, Amelia s-a liniştit (enigma bolii  este ea  însăşi un prilej de îngrijorare) şi a putut să-şi  regăsească somnul binefăcător.

--
Articol publicat iniţial în revista OMEN, nr. 1/1998.

<- Înapoi la secţiunea cazusitică