Cuvinte despre solidaritate

Crezi că dacă Băsescu îşi dă demisia problemele insolubile se rezolvă? Eu nu cred. Sau poate că schimbarea lui Boc ar aduce mult doritele soluţii la criza economică şi sărăcia generalizată? Nici asta nu cred. Totuşi cred că există personaje politice - azi ca şi ieri - care încep să irite prin apariţiile lor publice dese şi uneori neinspirate.

Pentru asta este  nevoie de remaniere? De demisia preşedintelui? Poate. O oarecare uşurare, relaxare , în plan social, ar putea urma unor măsuri de acest gen. Dar nu e suficient pentru a pune capăt sărăciei.

Calea măsurilor nepopulare de austeritate trebuia luată oricum. Asta însemnînd evident sporirea gradului de sărăcie a populaţiei. Dar într-o ţară săracă acest demers se simte acut pentru că de unde nu e dacă mai ei devine insuportabil. Ei da, iată cuvîntul: insuportabil.

Opinia mea este că actuala conducere, preşedintele, coaliţia de guvernare eludează doi factori esenţiali:

1. Gradul de suportabilitate al diminuărilor băneşti (salarii, pensii şi taxe) - adică, pînă unde se poate merge cu sacrificiile fără ca populaţia să nu riposteze.

2. Faptul că sărăcia şi sacrificiile devin practic de nesuportat atunci cînd nu există solidaritate.

Mulţi au atins aceste subiecte aşa că ceea ce voi explica acum este cunoscut. Îmi cer scuze că trebuie să repet.

Există un prag al suportabilităţii în aplicarea măsurilor de austeritate. A cest prag ar trebui sondat cumva pentru a evita răbufnirile de nemulţumire care sunt semnul că s-a depăşit limita. În legătură cu această idee trebuie adăugat că pragul de suportabilitate poate fi trecut dacă nu există sentimentul solidarităţii. Mai pe scurt: populaţia trebuie să aibă încredere că guvernul, preşedintele sunt oameni care ştiu ce fac şi mai ales că sînt oameni credibili sub aspect moral. Credibilitatea, care este un factor din sfera psihologiei sociale (nu are nimic cu economicul), contribuie substanţial la suportabilitate. Poţi îndura psihologic lipsuri mari dacă ai convingerea că o fac toţi membrii comunităţii , deci că există solidaritate, reciprocitate, echitate etc.

Ori este evident că solidaritatea lipseşte. Nu cred că condamnarea lui Năstase, declaraţia lui că renunţă la ambiţiile sale politice va răcori pe cineva (în afară de duşmanii lui politici). E nevoie de semnale clare din partea celor numiţi generic "putere" că sacrificiile cerute populaţiei sînt asumate şi de ei.

Aici ne lovim de o contradicţie în termeni. Dacă doresc să fiu ales la guvernare este evident că, în context românesc, o fac cu gîndul la avantajele personale: poziţie, avere, putere etc. Cum aş putea deci oferi semnale că mă solidarizez cu restul populaţiei pe tema sacrificiilor băneşti şi de imagine? Aş putea-o face numai formal, prin discursuri populiste şi respingerea hotărîta a acuzaţiilor care mi se aduc, eventual deplasînd vina asupra altora, asupra condiţiilor, asupra conjuncturii etc.

Solidaritatea socială este fără îndoială un element cheie al stabilirii factorului de suportabilitate în condiţiile austerităţii economice . Fatalitatea vrea însă ca ea să nu poată fi realizată de foştii şi actualii guvernanţi! Se vor schimba oare lucrurile după alegeri? Sincer mă îndoiesc.

--
Articol de Jean Chiriac

2007
- Gripă sau isterie
- Paştele, prilej de sărbătoare a burţii
- O reclamă de doi bani
- Două pericole
- Aderare de formă?
- Românii şi credinţa
- Burtă, numai burtă?
- La ce bun cabinetul de psihanaliză?
- Nici Jung, nici Freud
- Conectat sau neconectat?
- De ce aşa puţini la vot?
- Apocalipsa şi Codul lui DaVinci
- Despre cum NU se face un CV

2008
- Sexualitatea publică este un rău?
- Psihanaliza, obiect de muzeu
- Psihologia şi vindecarea psihologică
- Freud, actualităţi
- Despre egalitarism în viaţa cuplului
- La moartea Monicăi
- Politica impactului şi alegerile
- Excluşi virtual şi fizic
- Sîntem şi noi ca americanii?
- O gîndire săracă
- Răspuns lui Bartolomeu Anania
- Cum putem studia psihanaliza?
- Cine are nevoie de români adulţi?
- Miracolul din mînăstire
- Practici şi te transformi ACUM!
- De unde nostalgia după epoca apusă
- Psihanaliza în 2008

2009
- Eminescu = Mutu?
- Autocunoaştere prin psihanaliză
- Discriminarea pozitivă şi cuvîntul "primitivi"
- Problema mîntuirii, azi
- Paşte ortodox sau paşte catolic?
- Veriga lipsă şi aşteptările umane
- Democraţie cu minus
- 90% violenţă pentru copii
- Psihanaliză + religie = sinteză salvatoare?

2010
Idei pentru introducerea psihanalizei la noi
Agresivitatea la romăni
Gîndirea mecanicistă şi psihanaliza
De unde ni se trage?
Afaceri prospere în vremuri de criză
Omul castrat social
Freud nu a fost sfînt
Totul dezinteresat, pentru binele colectiv!
Revenirea la sănătatea esenţială
Despre două tipuri de stres
De ce nu este receptat Jung?
Bucureştiul ieri şi azi
Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau

2011
Măsurile nepopulare şi semnificaţia lor
Refulatul şi interpretarea viselor
Consultaţii psihanalitice prin email
Au luat-o romînii razna?
Salvarea este o iluzie?
Despre derută şi a te da mare
Are psihanaliza viitor?
Despre negativitatea altora şi de ce avem nevoie de ea
Cu autismul la psiholog
Aşteptînd să treacă criza
Despre transfer şi interpretarea viselor în cura psihanalitică contemporană
Despre ziua naţională şi ambianţa afectivă

2012
Cum apărăm psihanaliza

^ Sus