90% violenţă pentru copii

Am observat recent un fenomen interesant. Personal nu mai am copii mici şi nu urmăresc programele TV dedicate lor. Ieri însă am avut în vizită un băieţel de 4 ani şi jumătate. L-am pus în faţa televizorului (era încîntat de asta) şi am ale programul Cartoon Network.

Am început să lucrez la calculator urm ărind cînd şi cînd ce se întîmplă pe micul ecran. Am notata cu stupoare că circa 90% din filme au conţinut agresiv. Agresivitate deschisă, care merge şi pînă la eliminarea adversarului, în orice caz multă bătaie, înfruntare cu arme de foc letale , sau prin arte marţiale distructive. Chiar şi într-un serial aparent paşnic - cum e Scooby-doo - apar scene de violenţă.

Apoi accentul se pune pe rapiditate excesivă, sub toate formele ei, dar în special pe mînuirea echipamentelor de deplasare rapidă: maşini, avioane, aparate fantastice (SF).

Reclamele care sunt presărate printre filme au şi ele un mesaj impulsiv, uneori chiar ostil sau imoral: "pune-ţi picioarele puturoase pe masă şi urmăreşte..."!!!

Nu ştiu care este efectul pe termen scurt sau lung al acestor materiale asupra puştilor de 4-5 ani. În cele două ore cît l-am observat cu intermitenţe pe micul meu vizitator nu am sesizat nimic deosebit în afara de simptomele participării active la ritmul acţiunii (mişcări corporale în cadenţă cu sunetele care însoţesc scenele de film, cînd şi cînd o mişcare balansată înainte şi înapoi).

Mă gîndesc, însă, că o societate care formal interzice agresivitatea şi care susţine protecţia minorilor ar trebui să controleze de aceste filme, reclame etc. adresate special copiilor. Ar trebui, cel puţin, să dedice analize psihologice şi sociologice ample, profesionale, pentru a decide dacă explozia de violenţă din filmele de desene animate este benignă. Ori, aceste analize lipsesc total la noi (nu ştiu dacă există în alte ţări, mai evoluate şi responsabile!).

Impresia mea generală este că instigarea indirectă la violenţă nu poate trece fără efect. Copiii sunt receptoare vii şi emulează fără discernămînt tot ceea ce văd. Cu atît mai mult cu cît televizorul este, azi, un prieten nedespărţit, 24x7.