Sigmund Freud > Autoanaliza
Schiţă despre autoanaliza lui Freud
- Mai citeşte despre:
> Autoanaliză şi introspecţie
, de Roland Jaccard
> Sigmund Freud despre autoanaliză (citate)
Autoanaliza lui Freud a debutat la mijlocul anilor 1890 şi a avut puncte culminante în 1895 şi 1900. După unii autori ea a continuat pînă la sfîrşitul vieţii sale, în 1939. Trebuie să facem însă o demarcare precisă între perioada în care Freud descoperă complexul lui Oedip şi alte conţinuturi esenţiale ale psihanalizei şi autoanaliza de rutină la care se supunea apoi pentru a controla viaţa sa psihică inconştientă.
Analiza visului - grafică originală de I.P. Surdza |
Se ştie că descoperirile lui Freud din prima fază a autoanalizei au fost cuprinse în două din principalele sale cărţi: "Interpretarea viselor" şi "Psihopatologia vieţii cotidiene".
În "Interpretarea viselor" găsim foarte multe vise interpretate care aparţin lui Freud, printre care şi celebrul vis al Injecţiei Irmei pe care Freud îl consideră crucial în desluşirea misterelor vieţii onirice. El deschide capitolul II (Metoda interpretării viselor: analiza unui specimen de vis) şi oferă materie de analiză pentru mai multe pagini ulterioare.
În analiza acestui vis care, aşa cum susţine şi Freud, nu este completă, Freud afirmă pentru prima oară că visul este împlinirea deghizată a unei dorinţe inconştiente . Explicaţia visului este simplă: el caută să ascundă nemulţumirile lui Freud legate de tratamentul acordat unei paciente, Irma, şi să arunce vina eşecului parţial pe alţii, să-l disculpe pe Freud pentru alte erori profesionale la care face deopotrivă aluzie.
De reţinut: analiza propriilor sale vise a jucat rolul primordial în autoanaliza lui Freud. Cu ajutorul analizei viselor el (îşi) descoperă complexul lui Oedip, considerat complexul nuclear al oricărei nevroze. AROPA
^
SUSHome | Cursuri online | Caută pe acest site | Newsletter
© 1998-2008, AROPA. Toate drepturile rezervate.
