Prima întîlnire cu psihanaliza

- Pacienţii psihanalizei - Psihanalistul nu este guru.
- Cabinetul de psihanaliză.

• Pacienţii psihanalizei

Psihanaliştii ruşi afirmau că omul obişnuit ignoră că are un inconştient şi pune toate necazurile sale pe seama radiaţiilor, vecinilor şi partidului. Altfel spus, el plasează sursa tuturor  relelor în afara sa. Interioritatea sa psihică este complet ignorată. Mai mult chiar, el confundă adeseori psihanaliza cu parapsihologia şi cu ocultismul. (Este interesant de văzut în acest sens că multă vreme psihanaliza a fost clasificată la Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti la

Psihanalist din zilele noastre, în plină activitate. În fundal vedem pacienta, întînsă pe o canapea, relaxată, vorbind liber despre problemele ei

secţiunea "parapsihologie".)

Şi la noi această problemă este de mare actualitate. De aceea nu ne va surprinde faptul că cei care fac apel la psihanalist/psihanaliză au întotdeauna în minte imaginea terapeutului parapsihologic, a radiestezistului sau a unuia care se ocupă cu asemenea discipline.

Totuşi există şi pacienţi care se abat de la această regulă. Sînt cei care formează grupul "oamenilor disperaţi". Adică persoane suferind de probleme psihice (sufleteşti) aparent grave, care au apelat deja la ajutorul medicinei clasice, apoi au trecut şi pe la parapsihologi sau preoţi, însă fără rezultat. De asemenea, există foarte mulţi pacienţi care au fost psihiatrizaţi* şi care nu au observat o ameliorare a stării lor. Aceşti oameni care nu mai au nădejdea de a se vindeca prin mijloacele cunoscute pot apela şi la psihanaliză, ca la un ultim remediu.

• Psihanalistul nu este un guru

Cabinetul de lucru al lui Sigmund Freud - cameră din locuinţa sa de la adresa Berggasse, 19, Viena. Vedem în fundal canapeaua pe care pacientul stătea întins. Psihanalistul era postat în spatele pacientului

Cabinetul de psihanaliză nu este un cabinet medical. La drept vorbind, cabinetul psihanalistului seamănă cu o cameră de locuit, şi adeseori este plasat în locuinţa analistului. Nu există aparatură medicală, nici instrumente medicale ca stetoscop, aparat de măsurat tensiunea etc. Nu există nici reţetar şi nici halat alb. Ambianţa fizică în care se desfăşoară actul terapeutic în psihanaliză trebuie să nu amintească nimic de un salon medical, de camera de gardă a spitalului sau de cabinetul medicului de la dispensarul policlinic.

Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a permite relaxarea pacientului şi eliberarea lui de presiunea exercitată de autoritatea medicului în halat alb. Putem spune astfel că psihanaliza nu face parte din practica medicală. Ea adoptă, mai ales azi, forme de relaţie cu pacientul inspirate din viaţa normală - amiciţie, confesiune, taifas - pentru a stimula dezinvoltura şi deschiderea pacientului.

Note:
*Persoana "psihiatrizată" a urmat un tratament psihiatric îndelungat care implică medicamentaţie şi "ideologie psihiatrică". Ea se resimte în urma tratamentului psihiatric atît la nivelul reprezentărilor mintale - gîndeşte, simte şi interpretează în funcţie de sugestiile psihiatrului care au fost asumate -, cît şi organic, în urma efectelor secundare ale tratamentului chimic.
** Este simptomatic faptul că într-un interviu, e persoană cu pretenţii în psihanaliza autohtonă susţinea nici mai mult nici mai puţin că psihanalistul este un guru. Desigur că această afirmaţie este exegerată şi denotă o dezorientare gravă la nivelul definiţiei de sine a psihanalistului.