Psihanaliza aplicată > Religie

Problemele moderne ale religiei

Mai citeşte despre Terapia prin credinţă

Poate că cea mai frapantă criză a religiozităţii moderne este imposibilitatea de a ne oferi o definiţie unitară a lui Dumnezeu. Pentru unii Dumnezeu este antromorfic şi guvernează din cer vieţile oamenilor muritori, pentru alţii el este un spirit sau o entitate metafizică, un principiu, energia cosmică, conştiinţa universală, ba chiar carbonul ca unitate structurală elementară a materiei. Într-un cuvînt, Dumnezeu poate fi oricine şi orice.

Mai grav este că aplicîndu-se un soi de regulă unificatoare la toate aceste ipostaze se merge mai departe şi se aplică particularităţile unui Dumnezeu mistic tuturor expresiilor sale. Iată cum se naşte o confuzie totală în privinţa obiectului credinţei.

În al doilea rînd, credinţa însăşi ca finalitate, orizont de aşteptare şi speranţă este ambiguă.

În creştinism, şi în general în toate credinţele antice, credinţa conduce la Mîntuire, Înviere, Viaţa veşnică, Insulele fericiţilor etc. La populaţiile primitive, credinţa este legată de relaţia cu strămoşii tribului sau cu simbolul totemic şi aduce protecţie, bunăstare şi sănătate. Pentru omul modern, însă, credinţa nu mai aduce mîntuire - credinţa este profesiune de credinţă şi nimeni nu se mai întreabă care este finalitatea ei . Credinţa devine o emblemă socială a individului la fel ca cetăţenia sau etnia, de pildă.

În acest context de mare confuzie generală privind credinţa, finalitatea şi obiectul ei ne întrebăm care poate fi contribuţia psihanalizei aplicată la studiul acestor probleme?

Cred că psihanaliza poate atinge parţial toate aceste aspecte.

Ea ne poate spune multe despre resursele inconştiente ale credinţei, ale obiectului şi finalităţii ei. Pînă la un punct, ea se poate amesteca şi în domeniul mult mai delicat al experienţei religioase. Să ne amintim de Freud care scrie atît de convingător despre sentimentul oceanic, care stă la baza experienţelor religioase, pe care îl reduce la percepţia difuză şi confuză a noului născut în primele sale momente de viaţă. (vezi "Angoasă în civilizaţie").

-------------
*Articol de Jean Chiriac
Articol original publicat pe acest site.