AROPA - Sigmund Freud şi psihanaliza

Dicţionar de termeni, noţiuni şi expresii
din PSIHANALIZĂ

Abreacţie
Procedeu utilizat în psihanaliză care constă în retrăirea şi purjarea emoţiilor traumatice responsabile de apariţia simptomelor nevrotice. Pentru prima oară abreacţia a fost utilizată ca metodă terapeutică de dr. Iosif Breuer, din Viena, mentor şi colaborator al lui Sigmund Freud.

Acte ratate
Erori neintenţionate din seria lapsusurilor, uitărilor  sau pierderilor, care au fost studiate de psihanaliză. Ele se  substituie unor acte conştiente, intenţionate, lăsînd să se  întrevadă tendinţe şi moţiuni psihice inconştiente, refulate. Psihanaliza acordă şi azi un interes deosebit studiului acestor fenomene.

Analiza inconştientului
Proces prin care inconştientul (conţinuturile sale) este făcut conştient. Mijloacele utilizate de psihanaliză în acest sens sînt metodele de investigare.

Analizat
Persoană care urmează o cură psihanalitică. Această cură poate fi terapeutică sau didactică.

Asociaţii libere
În  psihanaliză, metodă de investigare psihică care solicită pacientului să relateze liber, fără nici o intervenţie deliberată, tot ceea ce îi trece prin minte.  Asociaţiile libere pot fi comparate funcţional cu dicteul spontan din şedinţele  mediumnice. Metoda a fost creată de Sigmund Freud, atunci cînd s-a hotărît să renunţe la aportul hipnozei în investigarea amintirilor pacientului.

Complexul lui Oedip
Complexul nuclear al psihismului uman descoperit de Freud în urma propriei sale auto-analize. Funcţional acest complex este definit astfel: atracţie erotică a fiului pentru mama sa şi ostilitate marcată faţă de tată, pe care vrea să îl înlocuiască, să-l suprime. Există şi o versiune negativă a complexului în care atracţia erotică se manifestă faţă de părintele de acelaşi sex.
Soluţionarea normală a complexului lui Oedip presupune integrarea imaginii  paternale (identificarea cu tatăl) şi deplasarea sau sublimarea libidoului incestuos.
În realitate, această soluţionare optimă este departe de a fi realizată în viaţa reală. Aşa cum o indică şi tragedia lui Oedip, reminiscenţele erosului care are ca obiect mama sînt conservate chiar şi la o vîrstă adultă.
În psihanaliză, analiza oedipului constituie piatra unghiulară a procesului
terapeutic.

Complex psihic
Termenul îi aparţine lui C.G.Jung şi desemnează o formaţiune psihică determinată ca un conglomerat de idei, emoţii, afecte şi impulsuri motrice care se manifestă aparte de controlul eului. Complexele structurează psihicul uman şi nu au întotdeauna un caracter morbid.

Contra-transfer
În analiză, totalitatea sentimentelor şi impresiilor analistului legate de pacientul său.

Conţinut arhetipal
În psihologia lui C.G.Jung, conţinut psihic care are o dimensiune colectivă, de maximă generalitate. Complex autonom inconştient care corespunde  "trăsăturilor de comportament" ale biologilor.

Conţinut  manifest
Termen utilizat în psihologia visului la  Freud, desemnînd forma pe care o capătă visul la trezirea  visătorului, forma în care a fost el visat şi memorat de  visător.

Fenomen  funcţional
Proces psihic autonom descris de Silberer,  în virtutea căruia conţinuturile şi operaţiunile mintale ale stării de veghe sînt simbolizate în starea de somn.

Idei latente
Ideile care au stat la baza creării visului, oferind conţinutul dinamic al structurii onirice. Dorinţele visului care pot fi reduse la noţiuni şi idei concrete.

Inconştient
Termen central utilizat de psihanaliză pentru a desemna totalitatea reprezentărilor psihice inaccesibile minţii conştiente pe cale normală. Reprezentările sînt reprezentanţi ai pulsiunilor, în speţă cele erotice şi agresive.
Termenul  înglobează mai multe semnificaţii după cum avem de-a  face cu o abordare descriptivă sau dinamică a inconştientului. 
Din punct de vedere descriptiv, inconştientul desemnează reprezentările care se află într-o stare latent-inconştientă, putînd reveni în mintea conştientă printr-un simplu efort de amintire. 
Din punct de vedere dinamic, inconştientul desemnează materialele psihice refulate care se află într-o relaţie conflictuală cu mintea conştientă. Aceste materiale nu por fi aduse în mintea conştientă decît cu ajutorul metodelor psihanalitice.

Integrare psihică
Proces complex prin care conţinuturile inconştientului sînt asimilate în mintea conştientă. În psihanaliza terapeutică acest proces conduce la remiterea simptomelor nevrotice.
În practica psihanalitică, integrarea psihică se realizează prin clarificarea analizatului privitor la cauzele psihice ale suferinţelor sale nevrotice. Această clarificare este un proces ce implică deopotrivă participarea inteligenţei şi a afectivităţii.

Inversiune
Procedeu oniric prin care un element al visului este transformat în inversul său. Inversiunea se poate aplica la fel de bine şi emoţiilor. Procedeul este component al proceselor primare care caracterizează modul de funcţionare a minţii inconştiente.

Lapsus calami
Eroare de scriere, care intră la capitolul acte ratate, studiate de psihanaliză.

Lapsus linguae
Eroare de vorbire, care intră la capitolul acte ratate studiate de psihanaliză.

Libido
Temen care desemnează  în psihanaliză mărimea excitaţiei sexuale. Libidoul este  pentru instinctul sexual ceea ce este foamea pentru cel alimentar, declară Sigmund Freud. În general, şi sub influenţa lui C.G.Jung, termenul  desemnează ideea de tendinţă, înclinaţie, apetit, în sensul de excitaţie psihică acţionînd ca un imbold interior spre o acţiune exterioară. Adeseori această excitaţie se asociază cu instinctele sexuale, agresive, alimentare, de conservare etc.

Metoda  amplificării
Metodă de  interpretare a visului  impusă de C.G.Jung, care constă în asocierea materialului oniric cu elemente extrase din religii, mituri,  legende şi basme populare, într-un cuvînt cu materiale colective. Metoda a fost deja  utilizată de Freud, atunci  cînd a apelat la ajutorul basmelor în interpretarea viselor  unui pacient.
Această metodă devine, în şcoala lui Jung, o adevărată tehnică hermeneutică criticată, de altfel, de şcoala  freudiană.

Mecanisme psihice de defensă
Termenul înglobează toate procedeele psihice prin care eul este menajat de confruntarea directă cu conţinuturile inconştientului - pulsiuni, refulări.  Refularea  este un asemenea mecanism care împiedică accesul la mintea conştientă şi la motilitate a materialelor psihice indezirabile din punct de vedere moral. Alte mecanisme asemănătoare:  formaţiunea reacţională, proiecţia, deplasarea, condensarea, sublimarea, identificarea cu  agresorul,  negarea, raţionalizarea.

Metoda asociaţiilor libere
Procedeu terapeutic avansat de Freud care constă  în exigenţa solicitată expres analizatului de a-i relata psihanalistului tot ceea ce îi trece prin minte, fără a supune conţinuturile mentale, care se derulează în chip spontan, unei cenzuri intelectuale sau morale.

Misoneism
Reacţie psihologică de refuz şi respingere a tot ceea ce este nou sau  implică schimbare atît pe plan cultural, cît şi  socio-relaţional. Este specific societăţilor primitive  tradiţionaliste şi imobiliste şi, în general, persoanelor  vîrstnice.

Nevroză
Afecţiune psihică  larg răspîndită care poate fi supusă tratamentului  psihanalitic. Spre deosebire de psihotic, insul nevrozat este  conştient de condiţia sa, rămîne activ social şi capabil de  muncă şi satisfacţii afectiv-intelectuale.

Postură  infantilă
Postură relaţională specifică vîrstei  infantile, care se caracterizează printr-o atitudine globală  pasivă-receptivă faţă cuplul parental. În relaţiile adulte, p. i. desemnează adeseori o schemă relaţională de tip  master-slave, sau sado-mazochistă.

Proces de  individuaţie
Scopul final al terapiei junghiene. El  desemnează trecerea de la  fiinţa parcelată, disociată a  individului  istoric, la cea plenară, completă,  care  a realizat Sinele. Jung crede că acest proces este  descris în alchimia tradiţională prin sintagme ca unirea   contrariilor, conjuncţia opuşilor, conjuncţia  soare-lună,  mariajul regal etc. În prima fază acestui  proces conştiinţa este  inghiţită de inconştient, pentru  a renaşte în final revivificată (după  ce va fi integrat  conţinuturile psihice refulate, sau care nu au făcut   niciodată parte din conştiinţa individului).

Psihanaliză
Termenul  desemnează  concomitent trei aspecte: metodă de  tratament a afecţiunilor nevrotice;  metode de   investigare a inconştentului pihic;   cunoştinţele  extrase pe această cale.

Psihanaliză  aplicată
Ramură a psihanalizei care se ocupă cu studiul  fenomenelor culturale şi spirituale. Ea debutează cu lucrările  lui Freud dedicate studiilor extraclinice.

Psihologie  abisală
O altă desemnare  generică a   psihanalizei.  Întrucît se ocupă de cercetarea   conţinuturilor inconştientului  psihic,  psihanaliza  poate fi numită  abisală.

Psihologie  dinamică
O psihologie care se axează pe premiza interacţiunii unor forţe psihice numite şi instanţe psihice. Ea pune un accent central pe sarcina  invetigării  inconştientului psihic, pe analiza şi asimilarea materialelor inconştiente. Psihanaliza este o psihologie dinamică.

Refulare
Proces psihic autonom prin care anumite materiale psihice: reprezentări, afecte, impulsii etc. sînt  împiedicate să  acceadă la mintea conştientă. Ele  sînt astfel împiedicate să se traducă în act fie că este vorba de simpla
conştientizare, fie de excitarea motilităţii.

Refulat
Produsul refulării; materiale psihice refulate.

Simptom nevrotic
Manifestare clinică a unui conflict nevrotic.

Sine
Noţiune centrală în cea de-a doua tpică freudiană, împrumutată de la G. Groddeck. Freud modifică semnificativ semnificaţia iniţială a termenului pentru a include ideea de loc şi izvor al pulsiunilor vitale cu care se confruntă eul şi supraeul. 

Supradeterminare
Termenul  include ideea de stratificare a cauzelor apariţiei simptomelor  nevrotice. Supradeterminarea se poate aplica şi în  interpretarea producţiilor culturale, simbolice, mitologice,  atunci cînd mai multe surse sau interese psihice au contribuit  la constituirea unei imagini, simbol, mitologemă, filozofemă.

Supraeu
Instanţă psihică în doua topică freudiană, care încarnează sentimentele morale ale individului. Se fomează prin introiectarea interdicţiilor sociale şi este - într-o altă formulare - moştenitorul complexului lui Oedip. Supraeul are sarcini de observare, judecare, penalizare a eului care tinde să dea curs liber exigenţelor pulsionale ale inconştientului psihic. El este şi sălaşul idealului eului. 

Tată devorator
Versantul psihic negativ, castrator, al  imaginii  arhetipului paternal în psihologia junghiană.  Reprezetări culturale ale tatălui devorator găsim în  Vechiul  Testament, şi în general în  miturile care descriu personaje mistice - divinităţi, mînioase, distructive, sau situaţii fatale care evocă arhetipul paternal.

Tehnici de investigare a inconştientului
Există mai multe tehnici de investigare a conţinuturilor psihice inconştiente. Dintre ele enumerăm: metoda asociaţiilor libere, analiza actelor ratate,  analiza viselor şi a simbolurilor. Aceste mijloace constituie însăşi  metoda  psihanalitică. detalii...

Tendinţa refulată şi  instanţa refulantă
Tendinţa refulată este o moţiune pulsională. La Freud, ea are aproape întotdeauna un caracer sexual şi se plasează în prima parte a copilăriei.
Instanţa refulantă este eul individului, care se supune astfel exigenţelor supraeului.

Tendinţe psihice incompatibile
În psihanaliză, expresia desemnează un  cuplu de forţe psihice antagoniste, care opun deobicei tendinţele morale ale individului (supraeul, idealul eului  etc.) şi pulsiunile sale animale. Din cele din urmă fac parte, în general, pulsiunile erotice şi agresive.

Travaliul oniric
Proces psihic prin care conţinutul latent al  visului (ideile latente) este transformat în conţinut  manifest. Interpretarea visului constă tocmai în  inversarea acestui proces, prin care faţada visului este readusă la conţinutul  latent. Travalul oniric - munca visului - cuprinde mai multe procedee din care cităm: deplasarea, condensarea, simbolizarea, reprezentarea prin invers. AROPA